Oare? De ce?

Totul dispare incet, incet, din ceea ce era odata. oare de ce?

Lucrurile simple se dezvolta si se complica de data asta cu viteza lumini. Iar increderea ce ti se oferea o data nu ti se mai arata asa de usor cum era o data. Micile sacrifice pe care le faci sunt considerate crime. Dar daca nu faci acele sacrifici, cel putin inca ti piciorul in prag, cel putin inca esti tu ceea ce este mai important si nu persoana de langa cu care ai certuri sau neintelegeri sau pur si simplu exista ceva ce este doar intre voi 2.

De ce lumea atat de “buna” se baga si iti strica ziua cu tampenii. Cei ce nu te cunosc isi dau cu presupusul si gresesc, fiecare om este diferit, fiecare om are ceva de spus, fiecare om are nevoia sa fie ascultat si are nevoie sa fie inteles.

Intrebarea este daca tu, cel ce citesc acest post te cunosti, si daca te cunosti intelegi ce spun?

Cunoscandu-te pe tine ii poti intelege intr-un final pe ceilalti. Oare ceea ce crezi tu ii intereseaza pe ceilalti? eu zic ca poate da. Dar depinde de tine cum pui problema.

Asa ca revin, te cunosti indeajuns de mult incat sa poti sa stii exact ce e in sufletul tau si sa stii exact ce e si in sufletul ceilulalt sau in viata celuilalt? Sa stii atat de multe incat sa iti exprimi opinia ca si cand ar fi siguranta?

Eu zic ca nu. Acum voi decideti ceea ce credeti si ce nu. Apropo luati aminte: noi vorbim despre persoane absolut NECUNOSCUTE…

Asa cum zice un bun prieten

O seara placuta, Rux.

Copilaria voastra… oare unde a disparut?

Astazi am venit mai devreme acasa si am iesit cu Bogdan pe afara ( fratele mai mic care are 8 ani). In fata blocului nostru se afla un parculet foarte dragut si retras de masini.

In timp ce ma jucam in nisip si imi aminteam cu melancolie de perioada mea de copilarie cand ma jucam cu pamant si faceam “placintele” sau ma jucam de-a “magazinul” si plateam cu “verzisori” ( frunze), imi atrage atentia un copil ce vorbea mai urat decat colegii mei de clasa.

Acesta se certa cu o alta “vietate” . Cel ce injura era pe topogan sus . Statea acolo si arunca cu pietre in ceilalti copii, iar cand i se termina “munitia” cobora si ii injura si/sau batea pe copii mai mici sau mai fraieri.

Copilasul asta are varsta de nu mai mult si nici mai putin de 7 ani ( asa am inteles in parculet de la ceilalti copii) .

Am stat si le-am urmarit atent jocul. Inafara de “buah dute in *** mea de*** , esti prost”  si  “f*t*-ti …*…*…*… ” nu cred ca am auzit din gura acelui copil.

Apoi arunca din nou cu pietre in cei mai mari sau mai mici depindea de cine nimerea. Iar cand i se zicea sa inceteze nu reactiona pe timp indelungat. Se oprea o perioada de timp si apoi incepea din nou.

Nu stiu ce sa zic cand ma gandesc la asta. Ma uit la mine ca eu pana la varsta de 10 ani si nu mi-e jena sa recunosc ma jucam cu “Nenuco” si “Barbi” in fata blocului si faceam cazemate din paturi, si radeam de toti cei ce radeau de noi. Jucam leapsa si magarusul, jucam toate jocurile posibile si imposibile. E adevarat ca ne mai si bateam dar nu ne injuram in halul asta…

Iar in ziua de azi la 7-8 ani sa injuri mai rau decat un elev de liceu si sa arunci cu pietre in copii, nu mi se pare cel mai bun mod de a te juca .  Sa te duci la groapa de nisip sa faci 2-3 forme , sa zici ca te-ai plictisit si vrei la “Hanna-Montana” si la “Phineas si Ferb” ptr ca te-ai plictisit dupa ce abia iesi de 30 de minute afara este exagerat.

Am ajuns la concluzia ca eu vara cand eram mica nu stateam decat 20 de minute seara sau dimineata de tot sa ma uit la desenele cu “Tom si Jerry” sau la “Printesa Sisi” ( aveam si eu un fix cu printesa aia 🙂 ) Iar in ziua de astazi copilasi astia NU pot trai fara televizor.

Si uitati unde se ajunge. Ganditi-va cum erati voi cand erati mici, si povestiti si voi. Spuneti, impartasiti si ganditiva la cum e in ziua de astazi…..

Miamiiii…. mami imi iei si mie un caine in calduri?

Asteptam astazi la casa si in fata mea era o doamna tanara cu copilul acesteia si cu matusa sau mama ei banuiesc. Aceasta este o poveste gen “domnul goe” in varianta moderna. In fine stateam acolo cand copilul hiperenergic dupa ce a umblat pe peste tot si nu avea stare nici macar sa bea din  “suculetul de la mamica” spune deodata in gura mare ca si cand ar fi fost singur in magazin:

-Mamiii. Stii ca te iubesc.

– Da Razvan stiu.  Si eu te iubesc.

-Mami.  Stii ca il iubesc si pe tati.

-Da Razvan puiule stiu.

-Mami. Stii ca imi e foame?

-Pai puiule abia ai mancat cand am plecat de acasa.

– Da stiu dar noi acasa nu am mancat “hotdog”.

Aici intervine matusica sau bunicuta:

-Razvan stii ca nu sunt bune toate prostiile astea de la magazine . Stii ingerasul meu ca nu vrem sa te imbolnavesti de cine stie ce boli de la mancarea asta. Nu stii cine a umblat cu mana pe ea si nu e nici sanatoasa puiule. Haide ascult-o pe mamica si stai cuminte.

Intre timp suna telefonul mamici si nu mai e atenta la puiul ei

– Nuuu. Eu vreau sa mananc dinala. Mami zimi imi iei si mie un caine cald?

– Poftim? Razvan ce ai zis, ce  vrei?

-Pai mami hot dog nu inseamna caine cald? Sau ce inseamna?

– Da puiule asta inseamna acum vorbeste si tu mai incet ca se uita tot magazinul la noi.

-Si ce daca. si da cu piciorul usor in caruciorul din spatele lui si se sprijina dupaia in el si mai are un pic si cade .

-Copilas vrei te rog sa te ridici? O sa cazi cu tot cu caruciorul meu. I-am zis intr-un tarziu sa ii captez atentia mamici prea ocupata cu barfa  la telefon.

– Draga stai un pic ca Razvan nu isi gaseste locul te sun eu imediat. Pa pa pa. ‘Aide te-am pupat.  Haide mai mama nu poti sa stai si tu un pic cuminte? Ii deranjezi pe tinereii astia si iarasi nu stai cuminte. Ma scuzati. spuse ea cu vocea asa mieroasa incat sincer mi sa facut scarba de ce “dulce” era.

-Nu face nimic. I s-a raspuns din spatele meu cu zambetul pe buze si cu mainile in mainile mele. Imi facea intruna semne sa ma uit la el dar nu il bagam in seama . Conversatia mamici cu “puisorul ei” ma interesa prea tare.

-Mami. Te rog. Imi iei si mie un “caine cald” ?

-Puiule in primul rand nu e “caine cald” ci ie “un caine in calduri” si in al doilea rand abia ai mancat. Draga ( aici i se adreseaza personei de langa ea, mama sau matusa Dumnezeu stie.) nici nu stiu ce ii invata pe astia mici la scoala la engleza. ahh.

-Da asa este . Asa este.

Normal ca asa este. Femeia supraponderala trecuta usor de varsta a doua normal ca ii da dreptate “mamicii” prea ocupate cu telefonul si prea ocupata cu vorbitul corect,  si ii mai da dreptate si copilasului ca deh domne, vrea “caine in calduri” sa manance desi a mai mancat pana acum de nu stiu cate ori. Ce sa ii faci daca copilasului ii e foamne. Doar e mic si e in crestere.

– Mamii.

– Da Razvan ce vrei? Ma exasperezi. Stai un pic sa platesc si mergem unde vrei.

– Bine.

……

tacere 5 secunde dar deodata “bomba” explodeaza in drum spre standul cu hotdog.

-Miamiii…. Mamiii imi iei si mie un caine in calduri nu? Imi iei nu ?

– Da mami da.

-Yeeey.

Leapsa

De mult trebuia sa trec pe aici… dar ca de obicei nu prea am timp….

Asa ca my dear Grape mi-a dat o mica leapsa caruia nu prea am cui sa i-o dau :)) pam pam :))

1. În momentele cele mai dificile şi în care simţi nevoia să te ajute cineva, la cine te gândeşti prima oară?

La Catalin. Nu mai e de mult el.  La Ema, ptr ca ea nu ma paraseste niciodata.

2. Dacă ai putea fi, o zi, oricine ai vrea tu, cine ai fi? De ce? Ce ai face?

As vrea sa fiu precum bunica ( aici am scurtat si am pus direct cn as vrea sa fiu.)

3. Dacă ar fi să poţi schimba o persoană, care ar fi aceea?

M-as schimba pe mine. Pentru ca doar asupra mea pot avea afectul dorit de mine.

4. Ce ai face pentru liniştea ta sufletească?

As locui departe de toata lumea si departe de civilizatie si as incepe sa imi creez propria lume, curata, nepoluata, ecologica, si fara pata… ( asta teoretic ca practic m-as duce mai des la munte, as avea grija mai mult de cei din jurul meu, si de cei care merita ajutorul meu )

5. Care crezi că a fost până acum cel mai important moment al vieţii tale?

Moment? moment important nu am avut… Doar clipe perfecte…. Astea sunt cu miile…. dar niciuna nu va fi povestita… tate sunt incuiate bine in sufletul meu acolo unde ar trebui de fapt sa fie 😡

O seara placuta, Rux.

Maine

Fiecare spunem ca maine vom face un anumit lucru, ca ne vom apuca sa slabim, ca vom incerca sa fim mai buni, ca vom incerca sa ne ajutam mai mult parinti, ca vom fi mai activi la munca, si bla bla bla. Intrebarea ,ea este cand vom trece la actiune? Maine, iar maine spunem ca vom trece la treaba in ziua care va veni, si tot asa. Eu una incerc ca ma motivez gandindu-ma la partea buna la lucrurilor. La ceea ce voi realiza. Acum va intreb pe voi… Ce faceti ca sa va motivati? Ce masuri luati pentru voi?