perfectiune

ea :  “inca mai cauti perfectiunea?”

el : “daca a fi sincer, a nu insela si a nu fi materialista inseamna perfectiune. inseamna ca toate fetele sunt pt  o aventura . unde mai gasesti linistea in sufletul unei pers ? unde mai vezi iubire sincera “ca pe vremuri” in care nu conta cine era sau ce statut social avea? unde e “fuga” de parinti si de toate cele doar pentru iubire? si mai ales si ce e mai important…. UNDE E IUBIREA? ”

 

asta vreau sa va intreb si eu in seara asta… unde e iubirea?

iubirea neconditionata si nemarginita?

unde e dorinta arzatoare de al revedea pe cel de langa tine fara ca tu sa ai vr’un interes personal….

 

unde e sinceritatea? unde e altruismul? unde e minunata si dulcea iubire?

 

Advertisements

vise printr-un cantec

visam in dimineata asta lucruri nebunesti…

visam la noi 2 zambind impreuna si alergand departe de toti si de toate

dar Tu nu erai tu complet.

TU, erai undeva departe, iar eu alergam cu partea ta buna, cu sufletul tau, cu visele tale cu dragalasenia ta, naivitatea, cu iubirea ta.

iar cealalta parte a ta caracterizata prin egoism,  rautate, sperante desarte, minciuni, gelozie, posesivitate si neincredere nu existau. eram fericiti, eram noi 2 , eram liberi.

si m-am trezit sunandu-mi telefonul si mi-am adus aminte ca e doar un vis. ca tu nu ai doar o parte buna. ai si o parte rea, ca fiecare om de altfel. si ca de la iubire la ura e doar un pas, e adevarat ca in fiecare zi sunt in fiecare tabara, 1 in care imi e scarba de tine si te urasc si alta cand chiar imi e dor de tine si am senzatia ca abia rezist fara tine.

e adevarat oscilez pentru ca imi e dor de tine , oscilez pentru ca sunt decisa sa fac orice pentru a te uita. asa si ieri , asa si azi, asa si acum 4 saptamani. asa si acum !

are mama o vorba “te superi ca boul pe vacarul din sat”… cam asa erai…

Iubind?

Si cine spune ca are nevoie de iubire? si cine este atat de sadic in viata lui incat sa isi curme visele si sperantele pentru altcineva? cine?

eu nu sunt!

asa mi-am zis , si am renuntat la inca o persoana.

toti cei din jurul meu ziceau sa renunt de mult,  “Bai Rux, ce dracu? tipul nu face de tine”

“Rux, e hidos, e oribil, e groaznic ”

este “etc”

Dar iarasi intreb ce se intampla cand acel “hidos” macar era langa mine, si oricat ma certam cu el, el tot incerca sa ma impace si sa fie totul bine.

Dar, era copil, prin simplu fapt ca gelozia nu ii dadea scapare, mentalitatea are aidoma unui copil, reticenta in comportament era specifica unui copil. iar pe mine ma facea sa ma simt un mic copil.

Stiu ca nu am mai scris de mult despre mine. Stiu ca am lasat blogul , am lasat mai multe lucruri, dar nu pentru el. ci pentru a-mi dovedi mie ca nu am nevoie de “ceva” sau cineva caruia sa ma confesez, sau caruia sa ii povestesc.

dar… acum oricui i-as povesti de fosta relatie, ar zice “bravo ca ai renuntat, nu te merita”

toti cei care ma cunosc stiu ca nu-mi trebuie mult pentru a ma adapta unei noi situatii, toti stiu ca imi pot purta capul cu demnitate in orice situatie, toti stiu ca poate desi ma doare zambesc, sau rad pentru ochii care trebuie sa ma vada razand, sau sunt indiferenta pentru ochii care trebuie sa ma vada indiferenta..

dar daca, desi nu vreau sa recunosc in fata nimanui, mie inca imi e dor sa ma ia in brate si sa imi zica ca ma iubeste….

imi e dor sa stiu ca il pot ajuta , imi e dor sa am o “noua provocare” , imi e dor sa schimb usor usor mentalitatea, comportamentul, cat de cat ceva la o persoana.

imi e dor sa imi fie alaturi, imi e dor sa imi ofere un zambet si sa imi calmeze printr-un mic gest, toata lumea din capul meu si sufletul meu.

m-am angajat, suff not imp. @_@  dar mi-am ocupat timpul. am fugit de el, de sentimente, de tot ceea ce insemna la un moment dat “liniste” , a fost o scurta lniste, e adevarat, dar macar acea liniste care era in sufletul meu era datorita lui. simteam ca pot face orice , speram ba chiar sa pot pleca si in anglia si sa uit de toti cei din tara, sa imi fac o viata acolo, la facultate, sa pot spera ca voi ajunge ceva mare.

si o sa ajung, dar mai tarziu, cand ma pun pe picioare.

desi au trecut 5 saptamani de cand nu mai sunt cu el, am mai incercat o relatie intre timp….

surpriza … vreti sa stiti cat a durat?

30 de minute, apoi am plecat zicand ca am treaba. ca ma cheama “X” si ca trebuie sa rezolv ceva.

deja vorbisem cu X in prealabil sa ma sune in 20 de minute de cand vine tipul doar pentru a ma scoate din “intalnire” in caz de nu pot face fata. si nu am putut.

apoi m-am ingropat in filme lacrimogene koreene si in melodrame. au fost calumea. si inca sunt.  (am molipsit-o si pe varamea de ele!! deci e de bine 😉 )

dar, tot e gol, mi-am ocupat timpul cu orice. mi-am vazut de treaba si de viata mea si pe el mi l-am scos din circuitul vietii mele. dar a mai venit din cand in cand sa de-a ochii cu mine. si de fiecare data imi facea inima cat un purice.

stiu oameni buni ca e un idiot! un mare prost si un idiot ( zic chestia asta mai mereu incercand sa ma conving si pe mine ca poate e adevarat, stiu ca e adevarat, dar nu imi e cu adevarat stabilit in suflet acest lucru)

dar, acel idiot ma facea sa ma simt puternica, sa fiu puternica.

azi am scris aici din dorinta de eliberare, azi am scris aici din cauza dorului purtat lui. azi am scris aici, pentru ca el nu imi va citii niciodata blogul.

La multi ani Mamico

Draga mea Mamica,

La multi ani.

E greu sa iti fac un cadou care sa conteze cu adevarat. E greu sa iti ofer ceva ce probabil nu as putea sa fac singura rost (aici ma refer la ajutorul tau).

Nu am bani, nu am nimic material al meu pe care as putea sa ti-l ofer si ar putea sa iti fie de ajutor. Tot ce am al meu este sufletul. Dar din intamplare si ala e oferit de tine si este jumatate din sufletul tau.

Dintr-un intreg suflet ce mi l-ai daruit tu, asa am sa-ti ofer si eu inapoi sufletul meu. Dar iarasi ironia e ca, desi stii ca il ai deja. Si de multe ori nu il vezi langa tine, sa stii ca el se afla acolo. La tine. Il pastrezi pentru amndoua.

La multi ani. Azi implinesti o varsta respectabila, onorabila, in care daca te uiti in trecut vezi ca esti iubita si lumea tine foarte mult la tine. Cel putin eu si Bubu te adoram.

La multi ani.

Iti doresc sanatate, iubire, fericire, liniste in familie si toate dorintele sa ti se implineasca.

Mama mea, sa nu uiti niciodata ca te iubesc.


Cu mult drag ,

Ruxandra.

ceva legat de tot

Si cand ziceam ca moartea nu semnifica nimic. aveam dreptate.

Moarte, viata, Dumnezeu, sunt detali minore. Nu semnifica nimic

Nu iti confera nici macar siguranta sau chiar o liniste sufleteasca in ceea ce priveste persoana ta.

Citeam undeva o chestie (ador cuvantul chestie)

Citeam ceva. citeam si nu mai reuseam sa ma desprind de acel ceva. citeam si mi-am zis. de-ar fi sa mor, as fi partial implinita.

Am vazut iubirea, am trait-o intr-o anumita masura.

Am vazut tristetea,  ura, nesimtirea, rautatea de la persoane de la care nici macar nu m-as fi asteptat.

Am vazut un zambet cald si o fericire in lucruri mici. precum o carte, o floare,  o urare “colorata” de craciun (multumesc) , etc.

Am vazut nedreptatea si am trait dezamagirea din partea persoanelor dragi.

Mi-am pus sufletul in blog. Si aici si in celalat si mi-am zis ca indiferent de parerea celorlalti eu voi fi eu.

Nu ma mai las schimbata si nici conditionata de nimic. Iau totul sau nimic.

Ma duc la Fac. de Psihologie si la Drept sau nu ma duc deloc.

Imi iau un job, sau stau si nu mai fac nimic. Ori invat , ori nu mai invat ce naiba :))

Ori pic, ori iau.

Ma inalt si ajung in varf  sau cad in dezgratie. E usor.

Nu imi  mai e frica de nimic. Nu ma mai tem nici macar de Dumnezeu.

De ce?

Pentru ca il urasc, pentru ca nu imi confera decat minciuni si adevaruri pe jumatate. Si eu chiar eram credincioasa, chiar eram linistita, chiar eram calma.

Acum, nu-mi pasa.Sunt mai mult neinteresata. Sincer cred mai mult in budism decat in Dumnezeul prezentat de crestinism. Cred in totul si nimic.

Si de ziceam ca moartea si viata sunt detalii minore, chiar am vorbit serios.

Nu vreau sa mor, nu o luati ca pe o scrisoare de adio sau ceva… e mai mult o resemnare in legatura cu tot.

Las trecutul in urma, am inchis un capitol. Las sa treaca timpul, sa zboare, sa renasca din propria cenusa precum o pasare pheonix.

Si sa fiu eu.

iubesc. sunt iubita? poate, probabil. nu-mi pasa. nu imi place decat ca ma face sa zambesc cand sunt trista si e mereu langa mine.

de-ar fi sa mor, as fi bine.

de-ar fi sa traiesc vesnic, as vrea sa am grija doar de 3 persoane. 3 persoane care inseamna totul.  TOTUL !!!

si desi stiu ca nu voi trai vesnic, tot voi avea grija de ei, vreau asta, vreau sa-i ajut, sa fiu langa acele persoane. le iubesc. Va iubesc.

Culmea e ca, acum sunt la scoala, acum ar trebui sa fiu distrasa de tot.

La unele chestii excelez, la altele sunt mediocra sau sunt sub orice critica! dar nu conteaza. conteaza cel mai mult sa stiu ce am in cap. sa stiu ca sunt indeajuns de buna sau indeajuns de proasta.

Prefer sa citesc ceva si sa retin, decat sa memorez ca vaca si sa uit in juma de ora.

prefer sa stau sa desfac firul in patru si sa rad dupaia. decat sa mai tac din gura si sa plang.

nu mai tac din gura.

Dar devin “muta” cand nu vreau sa ma cert. e mai bine.

Noapte buna.

dor de vara

imi este dor de vara…. imi este dor de culoarea verde …..

imi este dor de munte si de paraul de langa pensiunea la care mereu stateam…

imi este dor de sunetul picaturilor de ploaie de la 4 dimineata cand am fugit din camera….

imi e dor de leaganul pe care am dormit de la 4 jumatet la 6 in frig afara….

imi e dor de zambetul baiatului gazdei care ma gasit inghetata dar cu cartea in mana si visand departe …. imi e dor de discutiile cu el…

imi este dor de cafeaua tare facuta de el….

imi e dor de rasul prietenilor de famile….

imi e dor de frumusetea locului….

de verdeata, sinceritatea si atractivitatea lui….

imi e dor de voi, oameni buni, ce zambeati la mine cand ma intrebati unde plec cu patura si cartea… dar eu va raspundeam razand “sus, vreau sa respir aer cat mai curat!” …. si apoi zambeati intelegator la mine….

stiu am fost o nebuna ce nu avea stare…

stiu , cred ca am distrus o bucatarie si am glumit si ras pana nu am mai putut….

dar totul a fost de vis…. iar eu azi-noapte chiar v-am visat…

imi e dor de voi… si sper sa va revad curand….