Si cine spune ca are nevoie de iubire? si cine este atat de sadic in viata lui incat sa isi curme visele si sperantele pentru altcineva? cine?
eu nu sunt!
asa mi-am zis , si am renuntat la inca o persoana.
toti cei din jurul meu ziceau sa renunt de mult, “Bai Rux, ce dracu? tipul nu face de tine”
“Rux, e hidos, e oribil, e groaznic ”
este “etc”
…
Dar iarasi intreb ce se intampla cand acel “hidos” macar era langa mine, si oricat ma certam cu el, el tot incerca sa ma impace si sa fie totul bine.
Dar, era copil, prin simplu fapt ca gelozia nu ii dadea scapare, mentalitatea are aidoma unui copil, reticenta in comportament era specifica unui copil. iar pe mine ma facea sa ma simt un mic copil.
Stiu ca nu am mai scris de mult despre mine. Stiu ca am lasat blogul , am lasat mai multe lucruri, dar nu pentru el. ci pentru a-mi dovedi mie ca nu am nevoie de “ceva” sau cineva caruia sa ma confesez, sau caruia sa ii povestesc.
dar… acum oricui i-as povesti de fosta relatie, ar zice “bravo ca ai renuntat, nu te merita”
toti cei care ma cunosc stiu ca nu-mi trebuie mult pentru a ma adapta unei noi situatii, toti stiu ca imi pot purta capul cu demnitate in orice situatie, toti stiu ca poate desi ma doare zambesc, sau rad pentru ochii care trebuie sa ma vada razand, sau sunt indiferenta pentru ochii care trebuie sa ma vada indiferenta..
dar daca, desi nu vreau sa recunosc in fata nimanui, mie inca imi e dor sa ma ia in brate si sa imi zica ca ma iubeste….
imi e dor sa stiu ca il pot ajuta , imi e dor sa am o “noua provocare” , imi e dor sa schimb usor usor mentalitatea, comportamentul, cat de cat ceva la o persoana.
imi e dor sa imi fie alaturi, imi e dor sa imi ofere un zambet si sa imi calmeze printr-un mic gest, toata lumea din capul meu si sufletul meu.
m-am angajat, suff not imp. @_@ dar mi-am ocupat timpul. am fugit de el, de sentimente, de tot ceea ce insemna la un moment dat “liniste” , a fost o scurta lniste, e adevarat, dar macar acea liniste care era in sufletul meu era datorita lui. simteam ca pot face orice , speram ba chiar sa pot pleca si in anglia si sa uit de toti cei din tara, sa imi fac o viata acolo, la facultate, sa pot spera ca voi ajunge ceva mare.
si o sa ajung, dar mai tarziu, cand ma pun pe picioare.
desi au trecut 5 saptamani de cand nu mai sunt cu el, am mai incercat o relatie intre timp….
surpriza … vreti sa stiti cat a durat?
30 de minute, apoi am plecat zicand ca am treaba. ca ma cheama “X” si ca trebuie sa rezolv ceva.
deja vorbisem cu X in prealabil sa ma sune in 20 de minute de cand vine tipul doar pentru a ma scoate din “intalnire” in caz de nu pot face fata. si nu am putut.
apoi m-am ingropat in filme lacrimogene koreene si in melodrame. au fost calumea. si inca sunt. (am molipsit-o si pe varamea de ele!! deci e de bine 😉 )
dar, tot e gol, mi-am ocupat timpul cu orice. mi-am vazut de treaba si de viata mea si pe el mi l-am scos din circuitul vietii mele. dar a mai venit din cand in cand sa de-a ochii cu mine. si de fiecare data imi facea inima cat un purice.
stiu oameni buni ca e un idiot! un mare prost si un idiot ( zic chestia asta mai mereu incercand sa ma conving si pe mine ca poate e adevarat, stiu ca e adevarat, dar nu imi e cu adevarat stabilit in suflet acest lucru)
dar, acel idiot ma facea sa ma simt puternica, sa fiu puternica.
azi am scris aici din dorinta de eliberare, azi am scris aici din cauza dorului purtat lui. azi am scris aici, pentru ca el nu imi va citii niciodata blogul.
