Andrei ms mult ptr mel asta… esti un scump, ai nimerit-o exact cand aveam mai mare nevoie de ea…
Ploua…
as vrea sa spun ca ploua foarte mult, dar toata lumea stie asta…
as vrea sa spun ca nimic nu ma mai intereseaza, dar nu e adevarat…
as vrea sa spun ca incerc sa te uit, dar nu am inca curaj…
La revedere….
Si ai plecat, iar in suflet ai lasat un gol nemarginit…
Nu te uiti la mine, nu te uiti la noi?
Nu te uiti la ceea ce aveam, Nu vezi cat de mult te iubesc.
Portiune de scapare ai avut, dar nu ai ales-o, sper ca iti place situatia de acum, gandurile pe care le ai,
Sper sa iti porti linistit singur de grija, sa fi liber si sa fi iubit,
Sa nu uiti ca ai iubit , ca ai fost iubit, si inca esti iubit.
Incerca sa te indrepti, eu voi incerca de asemeni….
Te iubesc…. dar nu ma mai vezi,
zici ca eu sunt de vina… oare nu te uiti la tot ceea ce ai facut, cum te-ai purtat?
am incercat sa ies la suprafata cu tot
Nu am reusit,
M-am inecat….
Westlife – More Than Words
Te-am iubit…
Beyoncé – Why Don’t You Love Me
Domnisioara Christina de Mircea Eliade
“Domnisoara Christina” (1936) Continue reading
Plimbarica
Si am fost la plimbarica la excursie….
Si am fost si mi-am blestemat zilele la un moment dat…
Vineri seara la ora 2 noaptea am inchis ochii pentru a adormi in sfarsit dupa o zi groaznica de scoala si mai multe.
Dupa ce m-am odihnit un pic la ora 6 trezicea ptr k plecarea era la 7, dar autobuzul a venit la 7 jumate si am plecat la ora 8.
Domnu’ sofer era super de treaba. Autobuzul era plin de “gagici” cum zicea nenea sofer…. In traducere era plin de mamici cu copilasii lor plus 2 invatatoare.
Am specificat ca era excursia fratelui meu?? Daca nu aflati acum.
Si drumul a fost frumos, noi am plecat primi si am ajuns ultimi in Slanic…Nenea soferul avea o mica problema cu orientarea.
In fine acesta problema fiind rezolvata mergem in Slanic si stam in jur de 2 ore la coada. Acceptabil zic eu. Facand abstractie binenteles de caldura si de faptul ca stateam in picioare si lumea se inghesuia.
Ajungem in sfarsit in lift. Unde surpriza? Chiar mergea. ( Desi sunasem inainte la salina si la niste amici din slanic care mi-au zis ca nu merge…. (ouff…oamenii astia.. nici ei nu mai stiu ce sa minta:))
In lift Madre (mama) a avut vre-o 2 caderi. una nervoasa si una de calciu.Amn2 combinate au fost un deliciu pentru ea. Iar faptul ca sufera de claustrofobie a inceput sa faca si mai rau.
Jos a fost mirific…
etc…
iesim…
etc…
mergem la o poienita unde am mancat in natura…
etc…
ne plimbam….
etc…
ne indreptam spre Muntele Rosu. Don’soara plictisita (adica eu) se duce in fata si se aseara pe scaunul ghidului. Nici o obiectie din partea nimanui. Dar la un moment dat, in discutiile despre “iubi” ale doamnelor invatatoare si alergarile doamnei inspectoare si sucul natural de brad gresim drumul si o luam inainte.
Cand ne intoarcem si blocam circulatia prin serpentinele alea, si la fel si celalalt autocar.
Cand am luat-o pe drumul corect domnu’ sofer al nostru a avut mai mult curaj decat celalat si am fost pana sus de tot la poienita.
Specific ca in timp ce am urcat, eu, pe persoana fizica, recunosc ca facui 3 infarde si 2 stop-cardiace :))….
Doamnu’ sofer condea precum un nebun. dar am facut poze frumoase. Si am ajuns in celalta poienita draguta.
Si stam pe acolo vro juma de ora si ii asteptam pe ceilalti … si ii asteptam…. si asteptam… si primim un telefon ca ceilalti nu mai urca deloc … si ca pleaca acasa fara noi… ca le era lene sa urce singuri. asa ca noi mai mergem la restaurant mai facem o expeditie micuta pe munte si ne distram.
La coborare un sofer batran de autocar incerca circulatia, aproape cade in prapastie si ne speriam rau…
oricum se termina totul cu bine si ajung acasa in siguranta. Doar cu inima putin mai puternica cred ca sunt :))…
Rux 