imi este dor de vara…. imi este dor de culoarea verde …..
imi este dor de munte si de paraul de langa pensiunea la care mereu stateam…
imi este dor de sunetul picaturilor de ploaie de la 4 dimineata cand am fugit din camera….
imi e dor de leaganul pe care am dormit de la 4 jumatet la 6 in frig afara….
imi e dor de zambetul baiatului gazdei care ma gasit inghetata dar cu cartea in mana si visand departe …. imi e dor de discutiile cu el…
imi este dor de cafeaua tare facuta de el….
imi e dor de rasul prietenilor de famile….
imi e dor de frumusetea locului….
de verdeata, sinceritatea si atractivitatea lui….
imi e dor de voi, oameni buni, ce zambeati la mine cand ma intrebati unde plec cu patura si cartea… dar eu va raspundeam razand “sus, vreau sa respir aer cat mai curat!” …. si apoi zambeati intelegator la mine….
stiu am fost o nebuna ce nu avea stare…
stiu , cred ca am distrus o bucatarie si am glumit si ras pana nu am mai putut….
dar totul a fost de vis…. iar eu azi-noapte chiar v-am visat…
imi e dor de voi… si sper sa va revad curand….
Rux 